Proprietăți de vorbire: vorbire. limbajul oral și în scris

Acesta este împărțit în două părți principale opuse reciproc, și în unele moduri de tip potrivite. Este o cale orală și limba scrisă. Ei au rupt în dezvoltarea sa istorică, prin urmare, poate descoperi diferite principii de resurse lingvistice. instrumente Obscheliteraturnogo lingvistice care combină tipuri, cum ar fi limbajul oral și în scris este baza pentru formarea și funcționarea serii sinonime. Decuplarea lor carte scrisă și antidiabetice orale de limbă sunt utilizate într-un set complet din clasa sa, iar în accesul câștig opus anumitor limitări.

discursul oralitate

Oralitate este principalul factor care unește diferitele specii, care sunt împărțite în cuvântul rostit. scris proprietățile vândute în soiurile de cărți și tipul de scris. Desigur, forma nu este singurul factor unificator. Dar, în stil oral și de conversație este determină formarea și funcționarea mijloacelor lingvistice specifice, diferit de discursul scris. Proprietăți vorbire legate de natura generației sale. Să-l considerăm mai detaliat.

Diferențele în generarea de vorbire și scriere

Diferența se bazează pe formele de diferență psihofiziologic profundă. Psihologii au descoperit ca mecanismele de generare și percepția de vorbire și scriere nu sunt la fel. În cazul în care generarea de scriere există întotdeauna timp să se gândească la declarațiile oficiale ale planului, astfel încât gradul de structurare ridicat.

În consecință, citirea este întotdeauna posibil să se oprească și să reflecteze profund în scris, însoțite de asociațiile sale personale. Acest lucru permite atât scrierea și cititorul de a traduce informațiile necesare din memoria principală pe termen lung. Nu că în vorbire și ascultare. Caracteristicile sale sună, istoric limba vorbită primar. Proprietățile de vorbire sunt determinate în acest caz, prin faptul că acesta este un flux care numai în producția sa poate fi întrerupt de către vorbitor, în conformitate cu intențiile sale se încheie sau întrerupe informații. Ascultați nevoile în primirea lor de a urmări timpul de vorbire, și nu este întotdeauna acolo unde este nevoie, este posibil să se oprească pentru o mai profundă gândire prin. Prin urmare , acționează în primul rând de memorie pe termen scurt, atunci când perceput vorbind. Proprietăți de vorbire în acest caz constă în faptul că acesta este un spontan, o-off, nu se poate întâmpla din nou în forma în care au fost deja livrate.

automatizare

Atunci când învățarea unei limbi străine în curs de pregătire pentru lecție poate fi pregătită în prealabil fiecare propoziție, dar în această lecție nu va funcționa: problema producției spontane necesită re într-un flux de vorbire pentru a da porțiunea de vorbire. vorbire caracteristică este că este complet imposibil de a pregăti, aceasta este produsă într-o mare măsură automatizat. În cazul în care vorbitorul este greu să-l controleze, acesta va pierde calitatea de spontaneitate și naturalețe. Controlul asupra unei posibile numai pe deplin în formarea lentă a vorbirii, ritmul său nenatural de a emite un caracter stereotip.

Sunet text scris

Produs de vorbire spontană ar trebui să se caracterizeze printr-o simplă notare a textului scris, realizat de vorbitori nativi, artiști, și, uneori, difuzoarele. O astfel de notare nu schimbă nimic în text și, deși el sună, dar rămâne așa cum a fost scris. Deși păstrează caracteristica a scrierii de vorbire, toate proprietățile sale. Din oralitate apare numai contur intonație și posibila expresivitatea fonetică. Adică, proprietățile acustice ale sunetelor de vorbire variază. Este interesant de observat E. A. Bryzgunovoy compară actorul exprimându-și același text: au fost diferite. Acest lucru înseamnă că imediat ce elementul de vorbire orală, în acest caz, intonație, diferențe apar din cauza individualizare.

personalitate

Oral conectat este întotdeauna individuală. Pentru a scrie acest lucru nu este calitatea generală a tuturor soiurilor. Numai discursul artistice individuale și de vorbire genuri ziar parțial laxe. Fiecare vorbitor are modul propriu de caracterizare a personalității umane, chiar de la caracteristicile sale psihologice, sociale, profesionale și o cultură comună. Acest lucru este valabil nu numai pentru limba vorbită. În Parlament, de exemplu, performanța fiecărui parlamentar scoate în evidență personalitatea sa și capacitatea intelectuală, acesta oferă un portret social. Oral conectat înseamnă de multe ori mai mult pentru ascultător decât informațiile conținute în declarația, pentru care are loc performanța.

caracteristici de vorbire

Dacă ne întoarcem la factorii de diviziune în stil oral și de conversație, se dovedește că, în plus față de care acționează în tipul de carte scris aici sunt unele mai multe. Unele proprietăți de vorbire sunt comune pentru toate tipurile orale și de conversație și la caracterizat, spre deosebire de carte scris, schimbul de limba modernă literară ruse în două părți. Alții iau parte la selecția soiurilor de tip oral și de conversație. Am o listă a acestor factori suplimentari. Astfel de proprietăți de vorbire vizează, situationale, tip voce (monolog de utilizare și dialoguri).

Abordarea vorbire

Vorbind întotdeauna adresat, și direct ascultător care îl percepe în același timp cu destinatar de producție aici și acum. Tot felul de trucuri tehnice, cum ar fi intrările întârziate și apoi reprodus pot fi luate în considerare, deoarece acestea nu sunt lipsite de principalul act de comunicare: imediatului de percepție, în cazul în care importantă de sincronizare de timp. Destinatar poate fi: a) un individ; b) colective; c) masa.

Aceste trei tipuri de adresare vorbire literare orale, care coincide cu efectul altor factori din divizia sa (toți acești factori, inclusiv abordarea, unidirecțional), sunt implicate în alocarea a trei specii de limbă literară orală (de tip oral și conversațional limbii literare): 1) oral-vorbit; 2) oral sf; 3) radio și televiziune.

scris adresare

Nu există o adresare directă: un mediator între autorul textului și cititorul este de hârtie, și vă permite să întârzie în mod arbitrar citirea, și anume de a elimina factorul de timp fizic, este dotat cu aceleași calități nespontannosti și reutilizabile ... Spre deosebire de discursul nu i se aplică, spunând că „un cuvânt rostit recheama trecut.“ O astfel adresarea indirectă poate fi un factor de divizare.

situațional

Proprietățile de bază ale vorbirii includ, de asemenea situațională. Este inerent în tipul vorbit, în cazul în care situația nu este exprimat verbal umple sens, orice neclaritate și inexactitate. Acesta este de obicei considerată calitatea exclusivă a vorbirii conversațional, dar, strict vorbind, este detectată în mod constant. Acesta arată, de exemplu, analiza discursului poetic atunci când este necesar notă biografică pentru o înțelegere corectă și sentimentul de poezie. În general, observațiile de acest gen, care furnizează o operă de artă de orice gen, se lasă să se îmbogățească percepția și înțelegerea intenției autorului. Pentru difuzor adăugat situațional de bază totală appertseptsionnaya și ascultător, o comunitate de cunoștințe și experiență. Toate acestea permite semnalelor verbale și oferă o imagine dintr-o privire. Parțial caracterizat prin situațională și abordate în mod colectiv problema. De exemplu, profesorul știe ce publicul său ceea ce știu și pot, ceea ce este interesant. Masa se adresează texte situaționale nu este specifică. Astfel, acesta acționează ca un factor de izolare și colocvial ca un factor cu fracțiune de normă care caracterizează discursul științific orală. Desigur, situațională nu poate fi caracterizată prin orice tip de tip scriere.

Folosirea vorbirii monologuri și dialoguri scrise

În ceea ce privește raportul dintre formele monolog și dialog, atunci această proprietate și tipurile scrise și orale pentru porționarea varietatea limbajului literar acționează în mod diferit. În tipul de carte de scriere, nu contează factor de partiționare în orală și vorbit este, de asemenea, un factor. Acest lucru se datorează raportului diferit de monolog și dialog în soiurile scrise și orale. În tipul de carte scris de vorbire monologic științifică este de obicei, dar poate fi văzută ca un semn de dialogică. Cu toate că acest lucru nu poate fi de acord, dacă acestea au, atunci nu este direct, ci indirect. Business este exprimat punctul de vedere monological, dar simple (de obicei) Exemple de exprimarea unei comenzi, cerere, orientare, comenzi, etc, care conține forma verbului cauzali (imperativ) starea de spirit, forma de organizare și sunt aproape de o replică a dialogului. Articole de presă sunt, de obicei monologic, dar pot conține elemente de dialog, imitând întrebările cititorului și presupusele răspunsurile sale, directe dialogul este în interviu genuri, corespondența cu cititorii, răspunde la întrebări, etc. În arta dialogului vorbire -. Mijloace de caractere de comunicare, autorul același discurs merge vedere monological. Dar există un genuri complet dialogice. Aceasta, desigur, vorbind despre piesele de teatru și drama ca formă de artă. În general, se dovedește că un factor de dialog diviziune - monolog vorbesc indistinct, dar arata destul de clar o creștere a dialogicality la stânga.

Monologuri și dialoguri în vorbire

Oral tip conversațional fundamental raport diferit. Este stabilit că dialogic și monologic forme de exprimare, ca o consecință, au organizații diferite, și anume: un monolog - este segmentul de sintaxă segment, dialogul - este o dur indiciilor de conversație scurte, în special sintaxa colocvial. Desigur, în scris, dialogul are caracteristicile sale sintactice, în comparație cu monologul, care este un spațiu pentru mai multe modele sintactice, doar scris avere. Dar aici diferențele de dialogală și de tip monologic nu implică o astfel de diferență fundamentală în sintaxa în cazul în care un anumit modele de conversație ori mai mare în spațiul de dialog. În general, în tip dialogic conversațional orală scade de la dreapta la stânga. Și ajunge la un minim în discursul științific orală. Egalitatea de dialog și monolog permite, printre alți factori evidențiați diviziunea limbii vorbite oral ca o specie separată, separate pe baza de radio și televiziune, precum și discursul științific orală.