Gen veche literatura rusă

literatura rusă veche provine din vremea Rusiei Kievene. Timp de opt secole a trecut prin mai multe etape de dezvoltare. Primul - este apariția și înflorirea literaturii de Kievan Rus. Problema este pe motive de mitologia avarii, slavii, tradiția orală a oamenilor și de învățare (după introducerea creștinismului) experiența literară a Bizanțului și Bulgaria.

Acum avem două tipuri de monumente ale literaturii ruse vechi: original și tradus. Odată cu adoptarea creștinismului, construirea de temple și introducerea educației școlare a crescut cererea pentru literatura bisericii creștine, cărți de rugăciuni. Acest lucru a rezultat într-o literatură tradusă autorizată Biserica (Paterik, vieți, cărți biblice etc.). Literatura Tradus a venit în Rusia, în principal, din Bizanț. Acesta a importat în primul rând că era necesar pentru nevoile practice ale noii religii creștine. Funcționează nu numai păstrate cu grijă și copiat și că este cariera literară a continuat pe noile motive socio-istorice și culturale.

D. Lihaciov a subliniat că , din Bizanț sa mutat departe de toate genurile ale literaturii ruse vechi. Unii nici măcar nu au ajuns pe teritoriul nostru, iar unele au fost create din nou, singur. Acest lucru se datorează diferitelor etape ale dezvoltării societății bizantine și vechi. Acest lucru se aplică, de exemplu, lucrări de poezie, proză, iar ei au fost traduse conceptualizat în moduri noi. Experiența primilor poeți bulgari nu a provocat continuarea în Rusia. La fel este cazul cu proverbe. În Bizanț, au început să se adune în secolul al 12-lea, și o colecție de proverbe rusești a început abia în secolul al 17-lea. Din aceasta rezultă că este imposibil să se ridice genuri literatura rusă veche la sistemul de gen bizantin. Ei au fost inițial în diferite stadii.

Principalele genuri literatura antica a prezentat Anale, „învățături“ lucrări hagiografice (menology)-orator moralist proză.

Cele mai multe dintre ele au fost în cererea de servicii. utilizate în mod activ texte biblice, traduse de către oameni de știință educatori Chiril și Metodiu și elevii lor cu limba greacă. Unele genuri ale literaturii ruse vechi destinate viața monahală dificilă. Regulamentul său a fost citit chiar și în mod privat, prin care au existat mai multe tipuri incantarea, vieți.

Ca parte a unor genuri au dezvoltat un nou produs (de exemplu, noi vieți au apărut treptat în legătură cu canonizarea sfinților). Alții sunt limitate la anumite game de produse, precum și introducerea de noi nu este permisă (Evanghelia, Psalmii, Epistolele Apostolilor). Dar, în ciuda acestui fapt, și ambele au păstrat caracteristicile lor formale.

genuri „seculare“ ale literaturii ruse vechi tradiții mai puțin legate au fost așa-numitele. Cu toate acestea, ele nu au fost seculare în conținutul și scopul lecturii în lume. Ele nu sunt legate de cult (deși a avut, de asemenea, o temă biserică), la anumite momente din viața unei persoane pot fi citite în orice moment, așa că nu a avut o semne externe stricte. Aceste genuri, de asemenea, a venit din Bulgaria și Bizanț, include și lucrări istorice ( „Povestea distrugerii Ierusalimului,“ Iosifa Flaviya, „Devgenievo act“), cronicile și apocrifele. Acestea din urmă nu au fost sfințiți de biserică și a scris tema Vechiul și Noul Testament, care sunt completate și rafinate Biblia. Cele mai populare eroi ai Apocrifele au fost apostolii Petru și Pavel, Ilie și Moise; Unul dintre cele mai clare exemple de astfel de lucrări - „Walking Virgin prin iad.“

Încă din secolul al 12-lea, literatura rusa veche a atins deja un nivel de dezvoltare care nu numai că nu este încă în picioare, dar, de asemenea, a influențat dezvoltarea culturii țărilor balcanice.